Singura cu marea

 

images (1)

Din nou la mare , pe plaja , in vama . Si in sfârșit sunt singura !

Cu ceva alcool in sange am plecat de lângă grup fara vreo explicație logică. Am vrut doar sa fiu singura cu marea.
As putea muri aici , e ceva divin. Valurile întunecate se vad alunecând spre mine . Ma pierd in întunericul nopții , cu șoaptele marii răsunând in urechile mele si invaluindu-mi mintea întunecată. Aud clar toate gândurile care ma chinuie de atata timp , dar cu un alt glas.

Un peisaj liniștitor , o țigară aprinsa , fumata pe jumate si câteva persoane care se plimba de colo – colo schimbând păreri in întunericul amețitor al nopții.
Simt nisipul rece cum îmi zgârie ușor pielea.

Respir adânc , ma las învăluita de întuneric, de sunetul marii si de gândurile mele dăunătoare , cu zâmbetul pe buze.

Durerea nu a fost niciodată mai dulce ca acum ….

Dimineata

IMG_20170621_060632

Aprind tigara si ma uit la ceas . 5:35 dimineata si eu inca nu dorm. Am luat o mica pauza de la invatat si deja mintea mea s-a gandit sa ma mai chinuie putin. Si ma gandesc fara sa rationez la lucruri fara sens si ma afund intr-o lume sinistra , intortocheata , data peste cap.

Uneori ma intreb daca ma intelege cineva . Oare intelege cineva cum e sa te lupti cu propria minte ? Sa nu iti poti controla starile , sentimentele , sa iti fie frica de tine si de ce ai putea sa iti faci tu tie ?

Ma simt asa penibila uneori. Nu, nu vorbesc. Nu spun ce se intampla cu mine pentru ca multa lume nu intelege , pentru ei sunt chestii puerile , pentru ei nu fac altceva decat sa ma plang de niste lucruri ireale !

Dar e greu ! E atat de greu ! Sunt intr-o lupta continua , epuizanta si de multe ori simt ca pierd si uneori chiar simt ca vreau sa pierd , doar pentru ca asa e cel mai simplu. Pentru ca stiu ca nu va fi niciodata castigata . Aici nu se pune problema ” pierzi sau castigi “, nu ! Aici pierzi sau lupti pana la moarte pentru ca asta nu trece niciodata . Asta nu tine de maturizare sau de schimbare a perceptiei . Nu e o alegere , e un blestem !

Dar cum sa explic eu asta astfel incat sa ma fac inteleasa când , uneori , nici eu nu inteleg prea mult ?! Jurnalul asta virtual este singurul loc in care ma pot exprima macar pe un sfert .

Ce vise… Un sfert e mult spus ! Nu exista cuvinte indeajuns de puternice incat sa ma ajute sa îmi infatisez mintea !

Iar m-am trezit scriind incontrolabil … Deja s-a facut 6 .

Mai tapetez putin plamanii cu tutun , mai dau pe gat 2-3 guri de cafea si ma reapuc de invatat .

Ceva la repezeala

IMG_20170620_223940

Nu sunt inconstienta . Doar ca fac lucrurile in felul meu . Uneori am impresia ca sunt nebuna . Poate chiar sunt un pic . Poate chiar am niste probleme mintale care ma fac sa actionez intr-un fel sau altul. Si poate ca de aia ma simt inferioara , pentru ca sunt diferita . Sau poate sunt doar banala … Da , e mult mai probabila varianta asta . Poate ca toti ceilalti au ceva special , iar eu ma fac observata prin faptul ca sunt doar o banalitate într-o lume a complexitatii .

O banalitate plina de complexe , asta sunt .

Uite-ma iar in tren , in drum spre orasul meu , fara vreun bagaj pentru ca din nou m-am hotarat sa plec si am plecat pur si simplu : ghiozdanul in spate si fuga spre gara .

Am atatea in minte , ganduri peste ganduri , o gramada de sentimente ma încearca : vina , relaxare , bucurie , disperare , neliniște , panica ! Se bat cap in cap si ma innebunesc.

Respir adanc … Ma controlez . Nu stiu de ce am scris asta . Asa mi-a venit . Probabil pentru ca ma plictisesc in tren si nu am pix sa pot scrie pentru facultate .

Iar am plecat de nebuna . Dar maine ma intorc … Cred . Am mai zis asa . Cine stie prin ce tren mai apuc.

( Uite o poza misto de la mare . Ca tot vorbim de plecat . Nu e cine stie ce , dar e facuta de mine . )

 

Suflet infatisat de gara

19357531_1388879064522016_972312372_n

Ce gara pustie … De obicei era agitatie .
Un gard rupt , mancat de rugina , colorat in galben si negru , iarba uscata la baza lui si verde printre sine , ploaie linistita , rece , ca de toamna . Dar e vara …
Un peisaj frumos , liniștitor , asemenea unui suflet încercat de viață .
Galben si negru – zi si noapte , lumina si intuneric , durere si fericire , descurajare si speranta . Galben rupt , mancat de rugina , vise zdrobite , sperante pierdute , negru predominant , intuneric , suflet intunecat mancat de rugina , lipsit de speranta dar care inca lupta ! Verde rasarit printre pietre si fier , sperante noi ce incearca sa rasara departe de negrul care a uscat celelalte raze de speranta ce au vrut sa se strecoare si sa sfideze depresia ce a omorat fericirea unui suflet candva pur .
Imaginea unui suflet luptator , imaginea unui suflet ce inca încearca sa spere si sa sfideze moartea ce il tot ataca pe oriunde incearca sa scape. Un suflet care plange … o ploaie de lacrimi se napusteste asupra lui incercand sa il inece , hranind rugina ce se raspandeste treptat pana va manca tot . 
O imagine trista a unui suflet care se lupta sa supravietuiasca , un suflet care a ales sa lase rugina sa se bucure de ploaie si sa sadeasca sperante sub alta forma si culoare care sa fie ajutate de ploaie . Un suflet care se lupta sa sfideze distrugerea folosind ploaia pentru a reveni la viata . Un suflet care alege sa imbratiseze ploaia si sa se ajute de ea .
Un suflet plin de rani , intr-o lupta continua , cu sperante si vise moarte pe jumatate , dar care nu renunta . Acesta este interiorul . Asta se ascunde in profunzime .
Dar in aparenta e vara …  Exteriorul e senin si plin de viata . Si cei ce nu stiu nimic , nu banuiesc nimic.