Din nou la mare , pe plaja , in vama . Si in sfârșit sunt singura !
Cu ceva alcool in sange am plecat de lângă grup fara vreo explicație logică. Am vrut doar sa fiu singura cu marea.
As putea muri aici , e ceva divin. Valurile întunecate se vad alunecând spre mine . Ma pierd in întunericul nopții , cu șoaptele marii răsunând in urechile mele si invaluindu-mi mintea întunecată. Aud clar toate gândurile care ma chinuie de atata timp , dar cu un alt glas.
Un peisaj liniștitor , o țigară aprinsa , fumata pe jumate si câteva persoane care se plimba de colo – colo schimbând păreri in întunericul amețitor al nopții.
Simt nisipul rece cum îmi zgârie ușor pielea.
Respir adânc , ma las învăluita de întuneric, de sunetul marii si de gândurile mele dăunătoare , cu zâmbetul pe buze.
Durerea nu a fost niciodată mai dulce ca acum ….
strigatultacerii 